Scriam acum câteva zile despre cum are grijă Banca Transilvania să nu-ți aducă aminte că ți-a expirat cardul. (e de-a dreptul ilar cum un magazin de pantofi îi trimite soției mele SMS-uri la fiecare promoție și ditamai banca nu e în stare să trimită un e-mail de atenționare că-ți expiră cardul).

Nu despre asta e vorba însă, ci despre o cu totul altfel de nesimțire.

Așadar, mi-a expirat cardul și m-am dus — ca orice om normal și funcționând după logica euclidiană — la agenția unde mi-am făcut contul și de unde am primit cardul.
- Nu e bine! Trebuie să mergeți la SUCURSALĂ, că numai acolo se dau cardurile!
Asta era vineri seara, chiar înainte de închidere.

Bun, mi-am zis, las’ că mă duc mâine dimineață și după aia spăl și mașina. Dacă nu m-au anunțat că mi-a expirat cardul, de ce nu m-ar și purta nițel pe drumuri ? Așa că m-am dus sâmbătă dimineața la SUCURSALĂ.
Aici, nesimțire cât casa:
- Domnu’, nu e nimeni la Carduri, așteptați degeaba!
- Doamnă, adică după ce că nu m-ați anunțat că mi-a expirat cardul am venit și degeaba ?
Unde scrie că lucrează doar o parte din angajați ?
- Păi nu e nimeni, cardurile sunt la ei în seif … nu știu, veniți luni...

Sunt curios ce-ar zice directoarea de sucursală dacă – Doamne Ferește – ar avea o apendicită acută și la Urgențe ar găsi doar un ortoped.